Divorțul în Republica Moldova: procedură, termene și divorțul de la distanță

Acțiunea de divorț se depune la instanța competentă, ca regulă cea de la domiciliul pârâtului, cu excepțiile prevăzute de lege — printre care posibilitatea reclamantului care are copii minori în întreținere sau probleme de sănătate de a se adresa instanței de la propriul domiciliu. Cererea se taxează cu taxa de stat și trebuie însoțită de certificatul de căsătorie, actele de identitate, certificatele de naștere ale copiilor și, după caz, probele privind bunurile.

Elementul care surprinde cel mai des este termenul de împăcare: instanța poate acorda soților un termen de conciliere, care se poate întinde până la șase luni, atunci când apreciază că menținerea căsătoriei este încă posibilă. Acest termen nu este obligatoriu în toate cazurile, dar posibilitatea lui trebuie luată în calcul de la început, pentru că poate dubla durata procesului. Când desfacerea căsătoriei este cerută de ambii soți și nu există dispute, procesul se soluționează, de regulă, considerabil mai rapid.

În aceeași procedură instanța poate soluționa și cererile accesorii: cu care dintre părinți vor locui copiii, modul de exercitare a drepturilor părintești de către părintele separat, pensia de întreținere și partajul bunurilor comune. Soluționarea lor împreună este eficientă, dar prelungește procesul; alternativa este divorțul separat, urmat de un dosar distinct pentru partaj.

Căsătoria se consideră desfăcută din data la care hotărârea judecătorească devine definitivă, iar aceasta trebuie ulterior înregistrată la organul de stare civilă pentru eliberarea certificatului de divorț.

Atunci când există copii minori, instanța nu se limitează la desfacerea căsătoriei: este obligată să se pronunțe asupra situației copiilor, chiar dacă părinții s-au înțeles între ei. Criteriul aplicat este interesul superior al copilului, iar autoritatea tutelară participă la proces și prezintă un aviz.

Instanța stabilește cu care dintre părinți va locui copilul și modul în care celălalt părinte își exercită dreptul de a comunica cu acesta și de a participa la educația lui. Este important de reținut că divorțul nu suprimă drepturile părintești ale părintelui separat: acestea se mențin, iar împiedicarea nejustificată a contactului constituie, ea însăși, o încălcare ce poate fi supusă instanței.

Pensia de întreținere pentru copiii minori se stabilește, de regulă, ca o cotă din venitul părintelui obligat: o pătrime pentru un copil, o treime pentru doi copii și jumătate pentru trei sau mai mulți copii, potrivit Codului familiei. Instanța poate stabili întreținerea și într-o sumă bănească fixă, ori într-o combinație a celor două, atunci când părintele are venituri neregulate, le obține în valută sau nu are un venit oficial demonstrabil — o situație extrem de frecventă în cazul părinților care lucrează peste hotare.

Pensia se poate modifica ulterior, prin cerere nouă, dacă se schimbă în mod semnificativ situația materială sau familială a oricăreia dintre părți.

Regula de bază este că bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei constituie proprietate comună în devălmășie, indiferent pe numele căruia dintre soți au fost înregistrate și indiferent care dintre ei a obținut venitul. Soțul care s-a ocupat de gospodărie sau de creșterea copiilor și nu a avut venit propriu are aceleași drepturi asupra masei comune.

Nu intră în masa partajabilă bunurile dobândite înainte de căsătorie, cele primite în timpul căsătoriei prin donație sau moștenire și bunurile de uz personal, cu excepțiile prevăzute de lege. În practică, cele mai multe dispute apar la bunurile cu istoric mixt — un imobil cumpărat parțial din economii anterioare căsătoriei, parțial din venituri comune, ori renovat substanțial din fonduri comune — iar acolo proba documentară decide rezultatul.

La partaj, cotele soților se prezumă egale, însă instanța se poate abate de la egalitate în temeiurile prevăzute de lege, ținând cont în special de interesul copiilor minori. Datoriile contractate în interesul familiei se împart, ca regulă, în aceleași proporții ca și activele — un aspect adesea ignorat până în momentul în care creditul ipotecar rămâne neîmpărțit după divorț.

Soții pot evita complet litigiul printr-un contract matrimonial ori printr-un acord de partaj autentificat notarial, care poate fi încheiat inclusiv în timpul procesului.

Pentru cetățenii Republicii Moldova stabiliți peste hotare, întrebarea practică este dacă divorțul se poate obține fără a reveni în țară. În procedura judiciară, soluția uzuală este reprezentarea prin avocat în baza unei procuri: procura se întocmește la misiunea diplomatică sau consulară a Republicii Moldova din statul de reședință ori la un notar local, caz în care actul trebuie apostilat sau supralegalizat, după regimul aplicabil statului respectiv, și tradus în limba română cu traducere legalizată.

Procura trebuie redactată cu împuterniciri suficient de precise. O procură generală, care nu menționează expres dreptul de a reprezenta în procesul de divorț, de a formula ori a recunoaște pretenții, de a încheia tranzacții sau de a primi acte, provoacă întârzieri exact în momentele în care ele costă cel mai mult. Instanța poate, în anumite situații, să considere necesară prezența personală a unuia dintre soți, motiv pentru care aceasta nu poate fi exclusă absolut de la început.

În procedura administrativă la oficiul stării civile, cerințele privind prezența sunt mai stricte, întrucât se verifică acordul personal al ambilor soți; posibilitatea de a acționa exclusiv prin reprezentant trebuie verificată în concret, în funcție de situație și de practica organului competent.

O situație distinctă apare atunci când divorțul a fost deja pronunțat de o instanță străină. Pentru ca acesta să producă efecte în Republica Moldova — inclusiv pentru a vă putea recăsători sau pentru a actualiza starea civilă — hotărârea străină trebuie, ca regulă, recunoscută potrivit procedurii prevăzute de legislația procesuală și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte. Fără această etapă, în evidențele din țară veți figura în continuare ca fiind căsătorit.