Sari la conținut
Ludmila Bîrcă

Divorțul în Republica Moldova: procedură, termene și divorțul de la distanță

Divorțul în Republica Moldova urmează două căi complet diferite ca durată, cost și complexitate, iar alegerea dintre ele nu îți aparține în întregime: legea stabilește când dosarul poate fi soluționat administrativ, la oficiul stării civile, și când trebuie să treacă obligatoriu prin instanța de judecată. Acest ghid explică ambele proceduri, condițiile fiecăreia, termenele reale, ce se întâmplă cu copiii minori și cu bunurile dobândite în timpul căsătoriei și cum poți divorța dacă locuiești în străinătate. Materialul se bazează pe Codul familiei nr. 1316/2000 și este redactat dintr-o perspectivă practică.

Autor
Ludmila Bîrcă · licență nr. 2831
Publicat

Cele două căi: oficiul stării civile sau instanța de judecată

Prima întrebare într-un dosar de divorț nu este „ce acte îmi trebuie”, ci „pe ce cale se poate desfăța căsătoria mea”. Codul familiei stabilește o procedură administrativă, mult mai rapidă, și una judiciară, iar criteriul de departajare nu ține de dorința soților, ci de circumstanțele obiective ale familiei.

Divorțul la oficiul stării civile este posibil atunci când există acordul reciproc al ambilor soți, aceștia nu au copii minori comuni și nu există litigii privind împărțirea bunurilor. Toate trei condițiile trebuie îndeplinite simultan. Cererea comună se depune la subdiviziunea competentă a organului de stare civilă, iar desfacerea căsătoriei se înregistrează după expirarea termenului de așteptare de o lună de la depunerea cererii, termen prevăzut de lege pentru a permite eventuala reconciliere.

Legea prevede și situații excepționale în care divorțul se poate înregistra administrativ la cererea unui singur soț, indiferent de existența copiilor minori: atunci când celălalt soț a fost declarat dispărut fără veste, a fost declarat incapabil ori a fost condamnat la privațiune de libertate pe un termen prevăzut de lege. Sunt ipoteze limitativ enumerate și trebuie probate cu hotărâri judecătorești definitive.

În toate celelalte cazuri — dezacordul unuia dintre soți, existența copiilor minori comuni ori un litigiu patrimonial — competența aparține instanței de judecată.

  • Starea civilă: acord reciproc + fără copii minori comuni + fără litigiu de partaj, cumulativ.
  • Termen de așteptare de o lună de la depunerea cererii comune.
  • Divorț administrativ unilateral doar în cazurile excepționale expres prevăzute de lege.
  • Instanța: dezacord, copii minori comuni sau dispute privind bunurile.

Divorțul în instanță: cum decurge și cât durează

Acțiunea de divorț se depune la instanța competentă, ca regulă cea de la domiciliul pârâtului, cu excepțiile prevăzute de lege — printre care posibilitatea reclamantului care are copii minori în întreținere sau probleme de sănătate de a se adresa instanței de la propriul domiciliu. Cererea se taxează cu taxa de stat și trebuie însoțită de certificatul de căsătorie, actele de identitate, certificatele de naștere ale copiilor și, după caz, probele privind bunurile.

Elementul care surprinde cel mai des este termenul de împăcare: instanța poate acorda soților un termen de conciliere, care se poate întinde până la șase luni, atunci când apreciază că menținerea căsătoriei este încă posibilă. Acest termen nu este obligatoriu în toate cazurile, dar posibilitatea lui trebuie luată în calcul de la început, pentru că poate dubla durata procesului. Când desfacerea căsătoriei este cerută de ambii soți și nu există dispute, procesul se soluționează, de regulă, considerabil mai rapid.

În aceeași procedură instanța poate soluționa și cererile accesorii: cu care dintre părinți vor locui copiii, modul de exercitare a drepturilor părintești de către părintele separat, pensia de întreținere și partajul bunurilor comune. Soluționarea lor împreună este eficientă, dar prelungește procesul; alternativa este divorțul separat, urmat de un dosar distinct pentru partaj.

Căsătoria se consideră desfăcută din data la care hotărârea judecătorească devine definitivă, iar aceasta trebuie ulterior înregistrată la organul de stare civilă pentru eliberarea certificatului de divorț.

  • Ca regulă, competența aparține instanței de la domiciliul pârâtului, cu excepțiile prevăzute de lege.
  • Instanța poate acorda un termen de împăcare care se poate întinde până la șase luni.
  • Cererile accesorii — copii, întreținere, partaj — se pot soluționa în același proces.
  • Certificatul de divorț se eliberează de starea civilă în baza hotărârii definitive.

Copiii minori: domiciliul, contactul și pensia de întreținere

Atunci când există copii minori, instanța nu se limitează la desfacerea căsătoriei: este obligată să se pronunțe asupra situației copiilor, chiar dacă părinții s-au înțeles între ei. Criteriul aplicat este interesul superior al copilului, iar autoritatea tutelară participă la proces și prezintă un aviz.

Instanța stabilește cu care dintre părinți va locui copilul și modul în care celălalt părinte își exercită dreptul de a comunica cu acesta și de a participa la educația lui. Este important de reținut că divorțul nu suprimă drepturile părintești ale părintelui separat: acestea se mențin, iar împiedicarea nejustificată a contactului constituie, ea însăși, o încălcare ce poate fi supusă instanței.

Pensia de întreținere pentru copiii minori se stabilește, de regulă, ca o cotă din venitul părintelui obligat: o pătrime pentru un copil, o treime pentru doi copii și jumătate pentru trei sau mai mulți copii, potrivit Codului familiei. Instanța poate stabili întreținerea și într-o sumă bănească fixă, ori într-o combinație a celor două, atunci când părintele are venituri neregulate, le obține în valută sau nu are un venit oficial demonstrabil — o situație extrem de frecventă în cazul părinților care lucrează peste hotare.

Pensia se poate modifica ulterior, prin cerere nouă, dacă se schimbă în mod semnificativ situația materială sau familială a oricăreia dintre părți.

  • Instanța se pronunță obligatoriu asupra copiilor, chiar dacă părinții au un acord.
  • Cote uzuale: 1/4 din venit pentru un copil, 1/3 pentru doi, 1/2 pentru trei sau mai mulți.
  • Sumă fixă sau formulă mixtă atunci când venitul este neregulat ori obținut în străinătate.
  • Cuantumul poate fi modificat ulterior la schimbarea semnificativă a circumstanțelor.

Bunurile: ce se împarte și ce rămâne personal

Regula de bază este că bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei constituie proprietate comună în devălmășie, indiferent pe numele căruia dintre soți au fost înregistrate și indiferent care dintre ei a obținut venitul. Soțul care s-a ocupat de gospodărie sau de creșterea copiilor și nu a avut venit propriu are aceleași drepturi asupra masei comune.

Nu intră în masa partajabilă bunurile dobândite înainte de căsătorie, cele primite în timpul căsătoriei prin donație sau moștenire și bunurile de uz personal, cu excepțiile prevăzute de lege. În practică, cele mai multe dispute apar la bunurile cu istoric mixt — un imobil cumpărat parțial din economii anterioare căsătoriei, parțial din venituri comune, ori renovat substanțial din fonduri comune — iar acolo proba documentară decide rezultatul.

La partaj, cotele soților se prezumă egale, însă instanța se poate abate de la egalitate în temeiurile prevăzute de lege, ținând cont în special de interesul copiilor minori. Datoriile contractate în interesul familiei se împart, ca regulă, în aceleași proporții ca și activele — un aspect adesea ignorat până în momentul în care creditul ipotecar rămâne neîmpărțit după divorț.

Soții pot evita complet litigiul printr-un contract matrimonial ori printr-un acord de partaj autentificat notarial, care poate fi încheiat inclusiv în timpul procesului.

  • Bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, de regulă, proprietate comună în devălmășie.
  • Rămân personale: bunurile de dinaintea căsătoriei, donațiile, moștenirile și bunurile de uz personal.
  • Cotele se prezumă egale, cu posibile abateri în temeiurile prevăzute de lege.
  • Datoriile familiei se împart, în principiu, în aceleași proporții ca activele.

Divorțul din străinătate: procură, reprezentare și recunoașterea hotărârilor

Pentru cetățenii Republicii Moldova stabiliți peste hotare, întrebarea practică este dacă divorțul se poate obține fără a reveni în țară. În procedura judiciară, soluția uzuală este reprezentarea prin avocat în baza unei procuri: procura se întocmește la misiunea diplomatică sau consulară a Republicii Moldova din statul de reședință ori la un notar local, caz în care actul trebuie apostilat sau supralegalizat, după regimul aplicabil statului respectiv, și tradus în limba română cu traducere legalizată.

Procura trebuie redactată cu împuterniciri suficient de precise. O procură generală, care nu menționează expres dreptul de a reprezenta în procesul de divorț, de a formula ori a recunoaște pretenții, de a încheia tranzacții sau de a primi acte, provoacă întârzieri exact în momentele în care ele costă cel mai mult. Instanța poate, în anumite situații, să considere necesară prezența personală a unuia dintre soți, motiv pentru care aceasta nu poate fi exclusă absolut de la început.

În procedura administrativă la oficiul stării civile, cerințele privind prezența sunt mai stricte, întrucât se verifică acordul personal al ambilor soți; posibilitatea de a acționa exclusiv prin reprezentant trebuie verificată în concret, în funcție de situație și de practica organului competent.

O situație distinctă apare atunci când divorțul a fost deja pronunțat de o instanță străină. Pentru ca acesta să producă efecte în Republica Moldova — inclusiv pentru a vă putea recăsători sau pentru a actualiza starea civilă — hotărârea străină trebuie, ca regulă, recunoscută potrivit procedurii prevăzute de legislația procesuală și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte. Fără această etapă, în evidențele din țară veți figura în continuare ca fiind căsătorit.

  • Reprezentare prin avocat în baza unei procuri consulare sau notariale, apostilată și tradusă.
  • Împuternicirile trebuie enumerate expres — o procură generică generează întârzieri.
  • Instanța poate aprecia, în anumite situații, că prezența personală este necesară.
  • Hotărârea de divorț pronunțată în străinătate necesită, ca regulă, recunoaștere pentru a produce efecte în Moldova.

Legislație relevantă

  • Codul familiei al Republicii Moldova

Actele pe care se sprijină acest articol, în denumirea lor oficială. Verificați întotdeauna redacția în vigoare la data faptelor.

Întrebări Frecvente

Cât durează un divorț în Republica Moldova?
La oficiul stării civile, desfacerea căsătoriei se înregistrează după expirarea termenului de o lună de la depunerea cererii comune. În instanță, durata depinde de existența disputelor: un divorț necontestat, fără cereri accesorii, se soluționează relativ rapid, în timp ce un dosar cu partaj de bunuri sau dezacord privind copiii durează considerabil mai mult, cu atât mai mult dacă instanța acordă un termen de împăcare care se poate întinde până la șase luni.
Pot divorța dacă soțul sau soția nu este de acord?
Da. Dezacordul celuilalt soț nu împiedică desfacerea căsătoriei, dar exclude procedura administrativă: dosarul va fi soluționat de instanța de judecată. Instanța desface căsătoria atunci când constată că conviețuirea soților și păstrarea familiei sunt imposibile, putând acorda în prealabil un termen de conciliere.
Pot divorța fără să vin în Republica Moldova?
În procedura judiciară, de regulă da — prin reprezentare de către un avocat în baza unei procuri întocmite la misiunea diplomatică sau consulară a Republicii Moldova ori la un notar local, cu apostilă sau supralegalizare și traducere legalizată. Împuternicirile trebuie formulate expres pentru procesul de divorț. În anumite situații instanța poate aprecia că prezența personală este necesară, iar în procedura administrativă cerințele privind prezența sunt mai stricte.
Cum se stabilește pensia de întreținere pentru copil?
De regulă ca o cotă din venitul părintelui obligat: o pătrime pentru un copil, o treime pentru doi și jumătate pentru trei sau mai mulți copii. Atunci când părintele are venituri neregulate, le obține în valută sau nu are venit oficial demonstrabil, instanța poate stabili o sumă fixă ori o formulă mixtă. Cuantumul poate fi modificat ulterior dacă se schimbă semnificativ situația materială sau familială.
Divorțul pronunțat în altă țară este valabil în Moldova?
Nu automat. Pentru a produce efecte în Republica Moldova, hotărârea străină de divorț trebuie, ca regulă, recunoscută potrivit procedurii prevăzute de legislația procesuală și de tratatele internaționale aplicabile. Până la finalizarea acestei proceduri veți figura în evidențele de stare civilă din țară ca fiind în continuare căsătorit, ceea ce blochează inclusiv o eventuală recăsătorire.

Informațiile publicate pe acest site au caracter general și nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret. Aplicarea legii depinde de circumstanțe și de textul în vigoare la data faptelor.

Citește în continuare

Toate articolele

Sună acumWhatsAppContact