Cetățenia Republicii Moldova: căi de dobândire și procedură

Cetățenia prin naștere operează în temeiul legăturii de filiație: este cetățean al Republicii Moldova copilul ai cărui părinți, sau unul dintre ei, sunt cetățeni ai Republicii Moldova la momentul nașterii, indiferent de locul unde s-a născut copilul. Legea reglementează și situația copiilor găsiți pe teritoriul țării ai căror părinți sunt necunoscuți, precum și cazurile în care copilul ar rămâne apatrid.

Recunoașterea cetățeniei este temeiul cel mai relevant pentru diaspora și pentru persoanele cu rădăcini în spațiul istoric al Basarabiei. Legea recunoaște ca cetățeni, la cerere, persoane care s-au născut pe teritoriul Republicii Moldova ori care au avut anterior această cetățenie, precum și — categorie deosebit de importantă în practică — persoanele care s-au născut pe teritoriile care au aparținut istoric acestui spațiu înainte de evenimentele din anul 1940 și descendenții acestora, în limitele de grad prevăzute de lege.

Aceasta este calea pe care o urmează, de regulă, descendenții persoanelor deportate sau strămutate, precum și cei ale căror familii au trăit în Basarabia, nordul Bucovinei sau ținutul Herța. Dificultatea nu este juridică, ci probatorie: trebuie reconstituit lanțul documentar complet care leagă solicitantul de ascendentul său — certificate de naștere, de căsătorie și de deces, cu toate schimbările de nume explicate prin acte, uneori din arhive aflate în state diferite.

Recomandarea practică este să începeți cercetarea de arhivă înainte de a depune cererea. O lacună descoperită pe parcurs suspendă dosarul, iar obținerea unui act dintr-o arhivă străină poate dura luni.

Naturalizarea este calea deschisă persoanelor care nu au o legătură de origine cu Republica Moldova, dar și-au legat viața de ea. Condiția centrală este domicilierea legală și obișnuită pe teritoriul țării pe durata termenului prevăzut de articolul 17 din Legea cetățeniei — un termen îndelungat în regula generală, de ordinul a zece ani, redus semnificativ pentru anumite categorii, printre care soții cetățenilor Republicii Moldova, apatrizii și persoanele cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat.

Domicilierea trebuie să fie legală și continuă, ceea ce presupune permise de ședere valabile pe toată perioada invocată. Întreruperile, perioadele de ședere fără drept legal ori absențele prelungite din țară pot afecta calculul termenului, motiv pentru care istoricul de ședere trebuie verificat înainte de depunere, nu după.

Pe lângă termen, legea impune: cunoașterea limbii de stat la un nivel suficient pentru integrarea în viața socială, cunoașterea prevederilor Constituției, existența unei surse legale de existență și absența unor circumstanțe care să indice o amenințare la adresa securității naționale. Cunoașterea limbii și a Constituției se verifică prin examen, cu excepțiile prevăzute de lege pentru anumite categorii de solicitanți.

Deoarece termenele exacte și lista categoriilor cu termen redus au fost modificate în timp, verificați valorile în vigoare la data depunerii ori solicitați o consultație înainte de a construi un plan pe baza lor.

Persoanele care au deținut anterior cetățenia Republicii Moldova și au pierdut-o o pot redobândi, în condițiile legii, fără a fi supuse tuturor exigențelor naturalizării. Este calea firească pentru cei care au renunțat la cetățenie în trecut, într-o perioadă în care statul de reședință nu admitea pluralitatea de cetățenii, iar între timp regulile s-au schimbat.

Republica Moldova admite pluralitatea de cetățenii. Aceasta înseamnă că dobândirea cetățeniei moldovenești nu impune, ca regulă, renunțarea la cetățenia deținută anterior, iar cetățenii Republicii Moldova nu își pierd cetățenia prin dobândirea alteia. Este o diferență esențială față de o serie de alte state și explică de ce dosarele de redobândire sunt astăzi frecvente.

Atenție însă la reversul situației: faptul că Republica Moldova admite dubla cetățenie nu înseamnă că statul dumneavoastră actual o admite. Unele state impun renunțarea la cetățenia anterioară ori prevăd pierderea automată a propriei cetățenii la dobândirea alteia. Această verificare ține de legislația celuilalt stat și trebuie făcută separat, înainte de depunerea cererii.

Trebuie reținut și că deținerea a două cetățenii atrage obligații față de ambele state — de la evidența militară până la obligațiile fiscale și la restricții privind ocuparea anumitor funcții publice.

Cererea se depune la autoritatea competentă în domeniul migrației și azilului, iar pentru solicitanții aflați peste hotare — prin misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova. Dosarul cuprinde, în funcție de temei, cererea-tip, actul de identitate, actele de stare civilă care probează filiația sau legătura invocată, cazierul judiciar, dovada domicilierii legale pentru naturalizare și confirmarea achitării taxelor.

Toate actele emise de autorități străine trebuie să respecte regimul de legalizare aplicabil: apostilă sau supralegalizare, după caz, ori scutirea prevăzută de tratatele bilaterale. Actele într-o limbă străină se depun cu traducere în limba română, legalizată. Aceste cerințe formale generează, în practică, cele mai multe restituiri de dosare.

Cererile se examinează de autoritatea competentă, care verifică îndeplinirea condițiilor și formulează o propunere, iar cetățenia se acordă prin decret al Președintelui Republicii Moldova. Procedura nu este rapidă: examinarea durează, de regulă, mai multe luni, la care se adaugă timpul necesar cercetărilor de arhivă.

După emiterea decretului, persoana depune jurământul de credință față de Republica Moldova, moment de la care dobândește efectiv calitatea de cetățean, cu excepțiile prevăzute de lege. Abia apoi se pot solicita actele de identitate — buletinul și pașaportul. O respingere poate fi contestată potrivit procedurii prevăzute de lege, iar în multe cazuri soluția practică nu este contestarea, ci redepunerea pe un temei juridic mai potrivit.