Ce impozite plătește un SRL în Republica Moldova

Taxa pe valoarea adăugată este pragul care schimbă cel mai mult profilul fiscal al unui SRL. Înregistrarea ca plătitor de TVA devine obligatorie atunci când, într-o perioadă de douăsprezece luni consecutive, valoarea livrărilor impozabile depășește plafonul stabilit de Codul fiscal. Din momentul depășirii plafonului, societatea are obligația de a depune cererea de înregistrare în termenul legal — întârzierea atrage sancțiuni și obligația de a achita TVA aferentă livrărilor efectuate după data la care înregistrarea ar fi trebuit să opereze.

Cota standard a TVA este de 20%. Pentru anumite categorii de bunuri și servicii — printre care produse alimentare de bază, medicamente și anumite prestații — se aplică o cotă redusă. Exporturile de mărfuri și o serie de servicii prestate în afara teritoriului beneficiază de cota zero, ceea ce înseamnă că societatea nu colectează TVA de la client, dar își păstrează dreptul de a deduce TVA achitată furnizorilor. Pentru companiile care lucrează preponderent cu clienți din străinătate, acest mecanism generează, de regulă, TVA de recuperat de la buget.

Înregistrarea voluntară ca plătitor de TVA, înainte de atingerea plafonului, este posibilă și uneori rațională: dacă furnizorii tăi sunt plătitori de TVA și clienții tăi la fel, neînregistrarea înseamnă că suporți TVA din amonte ca pe un cost, fără drept de deducere.

Pentru majoritatea societăților, sarcina fiscală legată de personal depășește cu mult impozitul pe profit. Din salariul brut al angajatului, societatea reține impozitul pe venitul persoanei fizice, aplicat după acordarea scutirii personale la care angajatul are dreptul, precum și contribuția individuală de asigurare obligatorie de asistență medicală. Separat, în calitate de angajator, societatea datorează contribuția de asigurări sociale de stat, calculată suplimentar față de salariul brut.

Consecința practică este că un salariu net convenit cu angajatul costă societatea considerabil mai mult decât suma care ajunge pe card. Orice buget de personal trebuie construit pornind de la costul total al angajatorului, nu de la salariul net negociat. Declarațiile aferente se depun lunar, iar întârzierile la plata contribuțiilor generează majorări de întârziere care curg automat.

O eroare frecventă la societățile tinere este remunerarea administratorului fără contract și fără declarare, sub forma unor retrageri din contul societății. Astfel de sume nu sunt cheltuieli deductibile, iar la control sunt recalificate, cu impozite și penalități aferente.

Pentru societățile care desfășoară activități din domeniul tehnologiei informației, legislația Republicii Moldova prevede un regim distinct, construit în jurul parcurilor pentru tehnologia informației. Rezidenții unui astfel de parc achită un impozit unic calculat ca procent din venitul din vânzări — cota fiind de 7% — care înlocuiește un pachet întreg de obligații fiscale.

Acest impozit unic substituie, în principal, impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător, impozitul pe venitul din salariu al angajaților, contribuțiile de asigurări sociale și medicale, taxele locale și impozitul pe bunurile imobiliare aferente activității. Pentru o companie cu pondere mare a costurilor salariale — profilul tipic al unei firme de dezvoltare software — diferența față de regimul general este substanțială.

Regimul nu este însă automat și nici necondiționat. Societatea trebuie să obțină calitatea de rezident al parcului, activitatea principală trebuie să se încadreze în lista activităților permise, iar impozitul unic are prevăzut un cuantum minim raportat la numărul de angajați și la câștigul salarial mediu pe economie. Ieșirea din regim sau pierderea calității de rezident readuce societatea, pentru viitor, sub incidența regulilor generale.

Înainte de a construi un model financiar pe baza cotei de 7%, verificați lista activităților eligibile și cerințele de menținere a statutului — acolo apar, în practică, cele mai multe surprize.

Profitul rămas după plata impozitului aparține societății, nu asociaților. Transferul acestuia către asociați se face prin distribuire de dividende, în baza unei hotărâri a adunării generale, adoptată după aprobarea situațiilor financiare. La momentul plății, societatea reține la sursă un impozit pe dividendele achitate persoanelor fizice.

Aceasta înseamnă că banii ajunși la asociat au fost impozitați în două trepte: o dată la nivelul societății, prin impozitul pe venit, și a doua oară la distribuire. Este un aspect pe care fondatorii îl descoperă adesea abia la finalul primului an și care ar trebui inclus în calculul de rentabilitate încă de la început.

Retragerea de bani din contul societății fără temei juridic — fără contract de muncă, fără hotărâre de distribuire a dividendelor, fără decont justificativ — este una dintre cele mai frecvente probleme constatate la control. Astfel de sume sunt tratate ca venit impozabil al persoanei fizice, cu recalcularea obligațiilor și aplicarea sancțiunilor.

Un SRL în activitate are un calendar fiscal cu obligații lunare, trimestriale și anuale: declarațiile privind salariile și contribuțiile se depun lunar, declarația privind TVA se depune de plătitorii de TVA la termenul lunar prevăzut de lege, iar declarația anuală privind impozitul pe venit închide perioada fiscală. Contribuabilii care aplică regimul general achită, în cursul anului, plăți în avans.

La verificarea unei societăți, atenția inspectorilor se concentrează în mod tipic pe aceleași puncte: realitatea și documentarea cheltuielilor deductibile, corectitudinea deducerii TVA, tratamentul plăților către persoane fizice și existența contractelor care justifică operațiunile. Un dosar bine ținut — contracte semnate, facturi corecte, acte de predare-primire, extrase bancare corelate — transformă un control într-o formalitate. Absența lor transformă cheltuieli perfect reale în sume nedeductibile.

Cotele și plafoanele menționate în acest material reflectă cadrul aplicabil la data redactării. Legislația fiscală a Republicii Moldova se modifică frecvent, de regulă prin politica fiscală adoptată la finele anului, astfel încât înainte de orice decizie de structurare verificați valorile în vigoare sau solicitați o consultație.